,,Oameni și clădiri împart un destin comun. Fiecare are cumva momentul lui de glorie. Ce se întâmplă după ce acel moment a trecut? Clădiri minunate neglijate de proprietarii lor, oameni uitați de prietenii lor, ca și cum viața e în altă parte. Dar rămâne nevoia de a fi văzut și auzit, ascultat și întrebat, căutat, frecventat, ca o validare a fiecăruia. Am vrut să arăt întunericul pe care îl aduce uitarea, ignorarea, abandonul și lumina pe care o aduce speranța fiecărui om, puterea lui interioară de a nu fi niciodată singur."